Ii gasesti de obicei printre cei cu care lucrezi, pentru ca daca ai nesansa de avea o relatie mai mult sau mai putin amicala cu ei, pune-ti serios sub semnul intrebarii criteriile de selectie a anturajului.
Le place sa-si priveasca actuala relatie ca pe o casnicie, povestind permanent de rarele lor iesiri: la gratar, la nunta, la botez sau la orice alt gen de cumetrie domestica.
Viata le este animata strict de cutumele de ograda si cotetz, convinsi fiind ca asa trebuie ea traita, acest lucru dandu-le aura de "oameni mari".
Le place sa discute despre viata de cuplu, referindu-se la ei insisi mereu la plural: "noi". Singura pasiune este aceea de a manca, dedicand tot mai mult timp, dar tot mai putina delicatete sau grija procesului de nutritie.
De cele mai multe ori n-au mai avut nici o alta relatie inainte de actuala, iar daca au avut nu vorbesc niciodata despre ea, dorind probabil sa se creada despre ei ca s-au nascut direct la 20-si-ceva-de-ani.
Singurii prieteni sunt rudele, refuzand de cele mai multe ori rarele invitatii de socializare din "exterior" si inventand pretexte dintre cele mai tragice. NU, sor-sa nu e in spital, parastasul lu’ tataie nu se mai face de 2 ani si ziua lu’ vara’su a fost in aprilie.
Daca ii observati, feriti-va a junge asa, iar daca am ofensat pe cineva care citeste asta…ma bucur (daca faci parte din cercul meu de cunostinte, nu te mira daca n-am mai vorbit de nu-stiu-cati ani).
