Tic: tac

  Sunt de aici. Sunt actual, sunt tu si el. Si am acelasi tic: sa tac. Sa tac vorbind. Sa nu vreau sa vreau sa spun. De dragul inertiei si al minimului risc. In ciuda inertiei si al maximului plictis. 

Nu ma risc. De mic mi-au zis ca cel mai bine este sa fii rezervat. Aici, in rezervatie. Nu ne speriem de liniste, caci au dezvoltat zarva ca inovatie. Forfota ce te indeamna sa fii scurt. Sa faci troc in small-talk. Imi dai un “buna” iti dau un “buna”, imi dai un “pa” iti dau la fel, ma-ntrebi ce fac iti zic ca bine. Si ma opresc.Nu intru in detalii, nu se face. Mai bine vag, decat exact. Decat o fraza cu impact, mai bine intact. Nu e un dialog subtil, e un sub-stil.

Noi trebuie sa facem, sa alergam, sa indeplinim, sa alergam sa indeplinim. Sa ajungem sa. Nu sa ne pierdem timpul. Am telul ca instinct distinct. Si am un singur tic: sa tac. Sa tac vorbind.

Vreme trece,vreme vinDe...

Vreme trece, vreme vinde… Si nu te mai surprinde cand orice ti se pretinde. Moneda face diferenta dintre etern si efemer. Iar tu poti exersa algebra la puterea lefter. Sau poate-ai doar valuta…, dar n-ai casa de schimb in cartier Alege situatia si-ti vei explica cum clepsidra poate sfida gravitatia. Cam asta-i democratia. Are doua feţe si nu-i vezi croiala. “Totul are un preţ”? - ea a inventat zicala.

Masa cu scaun la cap

Masa cu scaun la cap refuza limba de lemn. N-a lasat pe banca semn. In scoala.  A refuzat clica locala. S-a convins ca mintea goala e cel mai des cea mai vocala. Ea vorbeste, nu latra . Nu-i din epoca de piatra. Sau lemn. Masa asta nu e “lemn”. E “blana”. E aleasa pe spranceana, da cu jet ca o arteziana. Stie ca parizeru’ nu aduce aroma pariziana. Cand tara arde si baba o arde-n coafor…ea nu-i cosmeticiana.

De B.I.N.E.

Da bine sa spui de bine. Sa urezi de bine, sa pari bine si  chiar sa spui mereu “bine”. Notiunea de “bine” are aroma ei si o gustam de mici. Am devenit dependenti si nu ne putem asuma sevrajul. Metadona e libertatea si nu o gasesti “la liber”. Stocul e sublimitat si tinut la lider. Iar ce ti-a ramas…nu e de tinut, ci mai degraba de detinut. Dar unul bun, caci asta conteaza. 

Si atunci cum se face ca binele meu nu e binele tau? Ci poate chiar dimpotriva. Ca daca am gandi putin am concluziona ca ne suntem impotriva. Si nu ne impotrivim. Ne privim si ne otravim. Ne lovim prin si de antonim. E loc si de un acronim:  B.I.N.E. ( Blocarea Instinctelor Native de Evaluare). Native. Si ti s-a spus ca-s primitive.