Asa o ardem. Ne mintim pe noi insine, tripati pe un ideal absent probabil asimilat cinefilic la varste fragede. Ne credem la un apogeu emotional, cand de fapt excelam in patetism si frustrare, prizonieri ai aceleasi interactiuni inerte si deloc armonioase. Suntem detinutii proprii noastre inchisori, ridicata prin sperante, vise, dar mai apoi transformate in lucruri nu promitatoare, ci chiar compromitatoare respectului de sine atat de mult etalat…din pacate strict verbal.
De ce s-o arzi masochist?! Intre cearta de la 12 si sexu’ de la 5 se pierd ore, se pierde timp... timpul tau,... dreptul tau la simpla…fericire.
