Eu poate nu-s Crusoe, dar cu siguranta el este Vineri. Mi-a aratat de mic secretele insulei, locurile bune de pescuit dude si mere padurete, dar si triburile inamice. I-a si infruntat pentru mine cand ne-au spart bucuria rotunda de cauciuc la 0.5. Dupa care ne-au spart pe amandoi…Ne-au spart taindu-se-n cioburi a doua zi. Cand Vineri si-a ridicat propriul clan paria la lupta.
Acum ne vedem rar. Cand eu vizitez insula si vechea mea coliba. Stie si el ca acum facem parte din triburi diferite. Si i se lumineaza ochii cand ii pomenesc din cutumele actualei mele caste. I se lumineaza ochii de bucurie sincera, dar trista. Caci stie ca blestemul insulei l-a urmarit si l-a tinut aici. Si nu m-a putut urma. Regretul este urma cand gandeste la ce ar putea urma.
Stiu ca nu voi fuma vreodata cu el Pipa Pacii. Caci noi nu ne-am razboit vreodata. Este iscoada mea pe insula deja inundata. Insa el va face orice ca sa nu se duca pe apa sambetei. Pentru ca este inca Vineri…
