Postpost

Ai credinta? Tii post. Ti-o etalezi? E deci pe post de adapost. E mai degraba superstitie, tabiet sau reflex. E un instinct distinct. Un alibi. E incredibil cat de bine te poti simti credibil. Cunoasterea de sine nu-l recunoaste cu adevarat pe sine. Cand treci pe langa templu fa-ti de trei ori cruce. Iar doi pasi mai incolo exprima-te neortodox punand bunului-simt cruce. Abuzeaza vampiric de “sangele lui” facand o noapte alba imediat dupa un post negru.
Oare credincios=integru ?!

NăMall

Este o sera, deci vezi o multime de plante. O aberatie de plantatie cu prea multa populatie. A-ti face din vitrina televizor nu-i cel mai de dorit lucru. A-ti dori mereu lucruri nu-i cel mai de dorit lucru. Faci din fast food tabiet si-ti oxigenezi creierii intr-o atmosfera fara aer. Dar cu atatea aere. Diversitatea ambalajelor te face sa crezi ca ai alternative. Sau idei efective. Adevarul nu e la mijloc, ci in cealalata extrema. Aici orice nimeni simte ca e cineva. Aici se exploateaza dorinta.

Nu esti vreun cine-stie-cine, ci doar un minuscul plus de adaos in mecanismul pietei de consum. Si te consumi.

Cu ochii-n decolteul societatii

Mizeria ofera, societatea primeste. De la sublim la ridicol, de la exces la deces. Dai zilnic “empty recycle bin”, iar a doua zi cotidianul aduce gunoiu’ pana la tavan. Nu da rest sau chitanta. Nu se justifica, dar are mereu alibi. “Totul are un pret” nu este o banalitate. Destinul e o fluctuatie de TVA si un eventual control de Fisc. Te acuza de evaziune daca esti evaziv. Si e tardiv sa crezi ca ce primesti sau privesti e natural. Stam cu ochii-n decolteul ei si nu vedem decat niste implanturi nereusite.