Mizeria ofera, societatea primeste. De la sublim la ridicol, de la exces la deces. Dai zilnic “empty recycle bin”, iar a doua zi cotidianul aduce gunoiu’ pana la tavan. Nu da rest sau chitanta. Nu se justifica, dar are mereu alibi. “Totul are un pret” nu este o banalitate. Destinul e o fluctuatie de TVA si un eventual control de Fisc. Te acuza de evaziune daca esti evaziv. Si e tardiv sa crezi ca ce primesti sau privesti e natural. Stam cu ochii-n decolteul ei si nu vedem decat niste implanturi nereusite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu