marți, 26 aprilie 2011

Postpost


Ai credinta? Tii post. Ti-o etalezi? E deci pe post de adapost. E mai degraba superstitie, tabiet sau reflex. E un instinct distinct. Un alibi. E incredibil cat de bine te poti simti credibil. Cunoasterea de sine nu-l recunoaste cu adevarat pe sine. Cand treci pe langa templu fa-ti de trei ori cruce. Iar doi pasi mai incolo exprima-te neortodox punand bunului-simt cruce. Abuzeaza vampiric de “sangele lui” facand o noapte alba imediat dupa un post negru.
Oare credincios=integru ?!

joi, 14 aprilie 2011

NăMall


Este o sera, deci vezi o multime de plante. O aberatie de plantatie cu prea multa populatie. A-ti face din vitrina televizor nu-i cel mai de dorit lucru. A-ti dori mereu lucruri nu-i cel mai de dorit lucru. Faci din fast food tabiet si-ti oxigenezi creierii intr-o atmosfera fara aer. Dar cu atatea aere. Diversitatea ambalajelor te face sa crezi ca ai alternative. Sau idei efective. Adevarul nu e la mijloc, ci in cealalata extrema. Aici orice nimeni simte ca e cineva. Aici se exploateaza dorinta.

Nu esti vreun cine-stie-cine, ci doar un minuscul plus de adaos in mecanismul pietei de consum. Si te consumi.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cu ochii-n decolteul societatii


Mizeria ofera, societatea primeste. De la sublim la ridicol, de la exces la deces. Dai zilnic “empty recycle bin”, iar a doua zi cotidianul aduce gunoiu’ pana la tavan. Nu da rest sau chitanta. Nu se justifica, dar are mereu alibi. “Totul are un pret” nu este o banalitate. Destinul e o fluctuatie de TVA si un eventual control de Fisc. Te acuza de evaziune daca esti evaziv. Si e tardiv sa crezi ca ce primesti sau privesti e natural. Stam cu ochii-n decolteul ei si nu vedem decat niste implanturi nereusite.

joi, 31 martie 2011

E rau sa cazi sau e bine sa zbori?


E rau sa cazi sau e bine sa zbori? Discutabil.
Sa discut abil? Indiscutabil de discutabil.
Cum ajungi sa cazi? Esti impins sau te arunci. Sau esti impins sa te arunci? Cliseul ingerului decazut domina gandurile oricarui sinucigas respectabil. E regretabil ca nu se poate face din sinucidere o profesie sau o preocupare. Ar aparea dubios de multi candidati, respectiv amatori. Deci, profesionisti si amatori. Aleg sa raman narator. Prefer sa ma omor pe mine cu fiecare cuvant, decat sa omor limba la fiecare cuvant. Cum face generatia asta de doi lei... si aia noi. Si nu pentru noi. De parca patru zerouri in minus ar putea aduce ceva in plus. Aleg sa zbor, deci raman narator.