Febra si forma ei dubios de agresiva in spatiul mioritic

A trecut febra Craciunului, romanii s-au organizat in "divizii" si, ca o armata pusa pe fapte glorioase care sa ramana in amintirea posteritatii, au atacat. Au cumparat tot ce se putea pentru...mai nimic...o senzatie de 3 zile de care e al naibii de "ciudat" sa nu ai parte.
Problema e ca multi nu si-au calculat bine dimensiunea actiunilor netinand cont de cotele la care poate ajunge aceasta ipocrizie generala, asa ca dupa ce si-au facut "plinul" pentru o luna, l-au consumat in 2 zile postandu-se din nou, intr-a treia, la caseriile supermarketelor cu dorinta de a plati pentru diverse. Intamplator sau nu, majoritatea nu mai achizitionau "munitie grea de razboi" pentru un eventual nou atac, ci ceva "lights": legume si fructe, in special citrice, semn ca ficatul a fost cel care a tradat, nedovedind rezistenta la urmarile unui apetit stimulat artificial.

Morala: daca exista una si ai identificat-o, simte-te mandru ! Aitoate sansele sa fii unul dintre putinii romani care au sesizat ceva nenatural in tot ce a expus, acest "paranoic neindestulat in arii pur non-gastronomice".

"...nu. n-avea cum ! ei erau prieteni si el e baiat bun..."

"...inchipuie-ti ca prietenia s-a fumat si acum a ramas scrum" - versurile unui track pe care nu-l voi mentiona, dar si un final de care ne-am lovit multi, sfarsitul a ceva ce te a facut un timp sa te simti "la fel" cu altcineva, dar totul s-a terminat cand a intervenit ceva "altfel" la unul din cei doi sau poate chiar intre ei.
E normal sa fie asa. Practic, evoluam toti impreuna, grupati dupa ritm, gusturi, intr-un cuvant "criterii". Dar vin momente cand criteriile se schimba, fiecare adaptandu-se cum stie mai bine, de multe ori intervenind schimbari.
Sa facem macar o mica socoteala de cati "cei mai buni prieteni" am avut fiecare pana acum...astfel, putem concluziona ca ne "pasam" intre noi "cei mai buni prieteni" pe parcursul anilor si se ajunge la situatia de a te intalni dupa 10 ani cu cel cu care imparteai banii de buzunar, iar acum va incearca o senzatie cu urme de jena ingaimand un dialog care ascunde doze extreme de superficialitate si dezinteres in formalitatea sa.
Probabil ca asta este si rolul socializarii: sa te puna in toate ipostazele posibile din care sa inveti ce e de invatat. Acum stau si ma gandesc in cate ipostaze m-am aflat si daca am invatat ceva din ele..., foarte problematic.