Tic: tac

  Sunt de aici. Sunt actual, sunt tu si el. Si am acelasi tic: sa tac. Sa tac vorbind. Sa nu vreau sa vreau sa spun. De dragul inertiei si al minimului risc. In ciuda inertiei si al maximului plictis. 

Nu ma risc. De mic mi-au zis ca cel mai bine este sa fii rezervat. Aici, in rezervatie. Nu ne speriem de liniste, caci au dezvoltat zarva ca inovatie. Forfota ce te indeamna sa fii scurt. Sa faci troc in small-talk. Imi dai un “buna” iti dau un “buna”, imi dai un “pa” iti dau la fel, ma-ntrebi ce fac iti zic ca bine. Si ma opresc.Nu intru in detalii, nu se face. Mai bine vag, decat exact. Decat o fraza cu impact, mai bine intact. Nu e un dialog subtil, e un sub-stil.

Noi trebuie sa facem, sa alergam, sa indeplinim, sa alergam sa indeplinim. Sa ajungem sa. Nu sa ne pierdem timpul. Am telul ca instinct distinct. Si am un singur tic: sa tac. Sa tac vorbind.

Vreme trece,vreme vinDe...

Vreme trece, vreme vinde… Si nu te mai surprinde cand orice ti se pretinde. Moneda face diferenta dintre etern si efemer. Iar tu poti exersa algebra la puterea lefter. Sau poate-ai doar valuta…, dar n-ai casa de schimb in cartier Alege situatia si-ti vei explica cum clepsidra poate sfida gravitatia. Cam asta-i democratia. Are doua feţe si nu-i vezi croiala. “Totul are un preţ”? - ea a inventat zicala.

Masa cu scaun la cap

Masa cu scaun la cap refuza limba de lemn. N-a lasat pe banca semn. In scoala.  A refuzat clica locala. S-a convins ca mintea goala e cel mai des cea mai vocala. Ea vorbeste, nu latra . Nu-i din epoca de piatra. Sau lemn. Masa asta nu e “lemn”. E “blana”. E aleasa pe spranceana, da cu jet ca o arteziana. Stie ca parizeru’ nu aduce aroma pariziana. Cand tara arde si baba o arde-n coafor…ea nu-i cosmeticiana.

De B.I.N.E.

Da bine sa spui de bine. Sa urezi de bine, sa pari bine si  chiar sa spui mereu “bine”. Notiunea de “bine” are aroma ei si o gustam de mici. Am devenit dependenti si nu ne putem asuma sevrajul. Metadona e libertatea si nu o gasesti “la liber”. Stocul e sublimitat si tinut la lider. Iar ce ti-a ramas…nu e de tinut, ci mai degraba de detinut. Dar unul bun, caci asta conteaza. 

Si atunci cum se face ca binele meu nu e binele tau? Ci poate chiar dimpotriva. Ca daca am gandi putin am concluziona ca ne suntem impotriva. Si nu ne impotrivim. Ne privim si ne otravim. Ne lovim prin si de antonim. E loc si de un acronim:  B.I.N.E. ( Blocarea Instinctelor Native de Evaluare). Native. Si ti s-a spus ca-s primitive.

Panica pe www

Mereu e ziua Z pe www. Pentru cate un x sau y.   Aici pana si alfabetul are index.Aici  complexele te fac complex. Si un nou lexic intra in reflex.  “Disconnect” e un cuvant abject, iar blue screen … simptoma cancerului de col uterin. Pentru inocenta  de cocon...pazita cu antivirus la flacon.  Aici nu “faci orice pentru un ban”, inveti sa te feresti de el. Dumnezeul e numit “admin” si nu e doar unul . Amin! 

Aparenta tine de profil.  Si actioneaza saprofit. Viata la “block” te-a rascolit si acum dai add intruna sperand la noul acolit. Si parca ai actiona in grup. Si-ai combina lumea la rascoala…drame de week-end facand din internet zona de boala…

Ai face, stiu

  Eu zic c-ai face. Ai. Dar nu ai. Sau nu vrei sa dai. Sau vrei sa se intample si tu doar sa stai. Sau cei pe care tu te bazai n-au cheful pe care mizai. Si desi la inceput visai, acum nu mai ai grai.

  Astfel, situatiile  dezamagesc aspiratiile. Iar implicatiile-s iar explicatiile. Pentru care nu. Dar tu ai face, stiu.

RutiERA

Fiecare are drumul lui. O stim. Ce nu stim insa e ca fiecare are propriul cod rutier. Si fiecare e un autocarusier. Fiecare alege cand sa stea la stop, cand sa accelereze sau cand sa parcheze. Cand,cum si cat. Si de asemenea, fiecare isi alege intersectiile. Fiecare isi invata lectiile. Isi creaza, isi ajusteaza si-si urmeaza hartile. Cat il tin rotile.

Insa e o jungla rutiera. Caci ne urmarim precum lupii. Pentru lei. Nu ne calcam pe suflet, ci ne calcam pe zebra. Cu multi cai-putere. Dupa care plimbam ursu’.Si avem si caprioarele tinere cu instinct de vulpi-batrane. Caci cheia sufletului lor e cheia ta de la “bemveu”. Te mai tin rotile?

Cromatica prezentului

Se joaca alba-neagra cu tine. Peisajul gri e suma zilelor negre si a noptilor albe. Capeteniile nu prea mai sunt de sange albastru, insa ar face orice pentru galbeni. Raspund afirmativ la negativ si dau unda-verde lacomiei. E Octombrie Rosu pe Planeta Albastra. Perspectivele ne sunt orbite de flacara violet. Si nu putem munci la negru nici macar in Balta Alba.Acesta e prezentul. Cromatica viitorului ne va da set-meci cu o paleta de nuante chiar mai inchise de atat. Cum era? "C-asa-i in tenis".

Ciuma leprelor tinere

Criza adolescentina ne-a adus  o  noua molima. E ciuma leprelor tinere.  E urgia cu miros de fum si mult pros-gust. Si ea ne-a dat adolescentul recent. Cel ce pune accent pe cent si chat. Vrea senzatii, nu trairi. Vrea totul dintr-odata.  Viseaza la vietile altora si le nenoroceste pe-ale propriilor “babaci”. 

Ii place zarva, gloata si cromatica agresiva. E un pigmeu cu aere de titan. Cu aer poluat de Titan. Propulsati de fumul de tigara, toti isi poarta mantia de supereroi visand la “euroi”. Ca leii nu-s destul de grei pentru hienele june din junglele de asfalt. Ca lumea lor se intinde de la id-ul de mess pana la dorinta de a fi subiect de tabloid. Ca destinul ideal nu include vre-un ideal.

RECooL

Intr-o clipa de plictis acut lumea a lansat conceptul de “cool”. Si-o arde asemeni. Prea multi semeni o ard asemeni.

Epateaza prin “etichete” si eticheteaza. Se antureaza oriunde doar pentru a fi acolo.Si daca e nevoie merg si alaturi N-au nici o taina cu destule subiecte. Dar le-ar predica. E siguranta individului care nu are nimic de pierdut. Cu siguranta.

Inca sub influenta popularitatii de liceu "dau attend” la nenumarate. Dar calendarul si portofelul lucreaza impotriva lor. Caci...,ca si argintii, zilele-s numarate.

Presupun o legatura semantica intre “cool” si cult. Si se cultiva. Pe net. Valorifica putinul acumulat si-l compromit la prima ocazie cu simt de proxenet. Au simt autocritic lent. In timp defect. Si nu-si gasesc defect.

Efect: de la cool la recul. Apasa REC-ul. Deruleaza, priveste, proceseaza. Recunosti zevzecul ?!

acTUal

Traim intre o gura de bere si-un fum, intre un ras isteric si o migrena acuta. Intre ce se discuta si ce se sopteste. Putem spune deci ca viata o arde la interval. Si te si poate arde la interval. E necesar sa faci mai mult decat strictul necesar. Miserupismul este delict si te face culpabil. E regretabil ca intr-un tarziu sa-ti constati comportamentul regretabil. Agorafobia sociala este molima viitorului si are progresul drept calau. Si e ironic cum aceasta parere emisa virtual este o dovada in plus. In sine.

PS: Nu-l pierde pe sine!

Postpost

Ai credinta? Tii post. Ti-o etalezi? E deci pe post de adapost. E mai degraba superstitie, tabiet sau reflex. E un instinct distinct. Un alibi. E incredibil cat de bine te poti simti credibil. Cunoasterea de sine nu-l recunoaste cu adevarat pe sine. Cand treci pe langa templu fa-ti de trei ori cruce. Iar doi pasi mai incolo exprima-te neortodox punand bunului-simt cruce. Abuzeaza vampiric de “sangele lui” facand o noapte alba imediat dupa un post negru.
Oare credincios=integru ?!

NăMall

Este o sera, deci vezi o multime de plante. O aberatie de plantatie cu prea multa populatie. A-ti face din vitrina televizor nu-i cel mai de dorit lucru. A-ti dori mereu lucruri nu-i cel mai de dorit lucru. Faci din fast food tabiet si-ti oxigenezi creierii intr-o atmosfera fara aer. Dar cu atatea aere. Diversitatea ambalajelor te face sa crezi ca ai alternative. Sau idei efective. Adevarul nu e la mijloc, ci in cealalata extrema. Aici orice nimeni simte ca e cineva. Aici se exploateaza dorinta.

Nu esti vreun cine-stie-cine, ci doar un minuscul plus de adaos in mecanismul pietei de consum. Si te consumi.

Cu ochii-n decolteul societatii

Mizeria ofera, societatea primeste. De la sublim la ridicol, de la exces la deces. Dai zilnic “empty recycle bin”, iar a doua zi cotidianul aduce gunoiu’ pana la tavan. Nu da rest sau chitanta. Nu se justifica, dar are mereu alibi. “Totul are un pret” nu este o banalitate. Destinul e o fluctuatie de TVA si un eventual control de Fisc. Te acuza de evaziune daca esti evaziv. Si e tardiv sa crezi ca ce primesti sau privesti e natural. Stam cu ochii-n decolteul ei si nu vedem decat niste implanturi nereusite.

E rau sa cazi sau e bine sa zbori?

E rau sa cazi sau e bine sa zbori? Discutabil.
Sa discut abil? Indiscutabil de discutabil.
Cum ajungi sa cazi? Esti impins sau te arunci. Sau esti impins sa te arunci? Cliseul ingerului decazut domina gandurile oricarui sinucigas respectabil. E regretabil ca nu se poate face din sinucidere o profesie sau o preocupare. Ar aparea dubios de multi candidati, respectiv amatori. Deci, profesionisti si amatori. Aleg sa raman narator. Prefer sa ma omor pe mine cu fiecare cuvant, decat sa omor limba la fiecare cuvant. Cum face generatia asta de doi lei... si aia noi. Si nu pentru noi. De parca patru zerouri in minus ar putea aduce ceva in plus. Aleg sa zbor, deci raman narator.