7:15, suna alarma. O aman pentru 7:30 stiind in sinea mea ca as fi facut o economie de miscari daca as fi pus-o direct la 7:45. Pana la urma vine si acel moment in care lupta dintre lene si jena de a nu ajunge la timp ofera un rezultat: n-ai ce face, trebuie sa-ti misti dosul pe care in momentele tale optimiste il crezi de-a dreptul apetisant. Momente bune sau de singuratate? fuckin' dilemma.
Nu-mi pot lua teneshii, ci trebuie sa-mi asortez cravata la costum si...sa sar in transhee. E un razboi out there! Cel putin asa-mi place sa zic. Presupun ca ma amuza fraza...nu de alta, dar daca as crede-o, probabil as fi ud de frica inainte sa ies in jungla de asfalt. Asa ca aleg sa emit lucruri in care nu cred doar pentru ca-mi place sa ma aud spunandu-le. E forma mea de auto-sugestie, procedeu ce denota de fapt secretul razboiului personal pe care-l duc cu primatele contemporane. Spun "primate" pentru ca toata lumea adopta strategia inaintarii spre succes ...in 4 labe si de cele mai multe ori cu buzele atashate feselor vre-unui superior. Iar acest superior are de cele mai multe ori o parere de Alfa-dominant despre el insusi cand de fapt e dominat de fantezii deloc la-locul-lor cu subalternele cu care ar alterna diverse pozitii atat sub cat si supra...o remarca demna sa stimuleze imaginatia celor care n-au o viteze decenta de download pe DC in cazul lung-metrajelor „libertine”. Voi reflecta la asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu