Retina pe audio-vizual

Zilele trecute mi-am dat seama ca sunt o persoana foarte dezinformata, concluzia a venit odata cu aflarea vestii ca fusese eclipsa totala de luna in urma cu 2 seri, iar eu habar n-aveam. Apoi au survenit dialoguri legate de Eurovision, toata lumea scandalizata ca ne reprezinta niste suedezi...atunci am identificat si sursa problemei: nu ma mai uit la TV, decat fugitiv dimineata ...asta pana apare Netty Sandu care-mi da cu previziunea-n cap si-n loc de servici ar trebui sa ajung la avocat sa-mi fac testamentul. Recunosc ca daca as asculta-o, subconstientul meu ar deveni mai activ ca Michael pe scena concertelor organizate pentru minori...now that's some  sick shit.

Ca tot vorbim de lucruri bolnave...sa-mi explice si mie cineva de ce e urmarit Diaconescu in draci? De fapt, azi o ard destept..., asa ca-mi voi oferi singur explicatia: suntem o tara de pensionari si tineri someri imbatraniti precoce care datorita faptului ca au ratat sansa de a pleca in Spania, zac in expectativa unui loc de munca bine-platit, dar uita de discutabila lor calificare si putinta de a se descurca, refuzand orice alternativa salarizata pe motiv ca "nu-i nici macar o treime din cat as fi facut in afara". Pe scurt, muriti cu ego-ul ranit dar apatia intacta! si nu uitati sa butonati pe OTV diseara. Ati putea constata ca sarea si piperul vietii voastre STRICT in asta zace.

Soap opera-gen

A fost o banala zi de joi cand unu' tragea ca dementu' de mine si se mai si "purta cu manusi". Am dat un tipat cat ma tineau rarunchii ca singurul argument de care dispuneam in momentul ala...asa la intimidare. Apoi mai tarziu am descoperit ca mai am cateva argumente: daca ma simteam plictisit de outfit-ul lenjeriei, o "comiteam" inocent si imediat eram dotat cu o noua pereche fresh. La ceva timp dupa asta a venit si socializarea cu 2 etape distincte insa: cresa si gradinita. Desi in ambele cazuri o ardeam in turma, la gradinita am observat k unii din noi sunt diferiti fata de ceilalti, iar practic acest "unii" era de fapt "unele". Aveau toate argumentele posibile frate: par mai lung, delicatete, haine mai frumoase...pe langa noi "ceilalti" care toata ziua stateam cu secretiile nazale la vedere si ne turnam nisip in cap unii altora. Deci, din start am pierdut o lupta...vrem sa credem ca nu si razboiul...dar asta e mai mult decat discutabil.

   2 b continued...NOT

Restrictzionat

7:15, suna alarma. O aman pentru 7:30 stiind in sinea mea ca as fi facut o economie de miscari daca as fi pus-o direct la 7:45. Pana la urma vine si acel moment in care lupta dintre lene si jena de a nu ajunge la timp ofera un rezultat: n-ai ce face, trebuie sa-ti misti dosul pe care in momentele tale optimiste il crezi de-a dreptul apetisant. Momente bune sau de singuratate? fuckin' dilemma.
Nu-mi pot lua teneshii, ci trebuie sa-mi asortez cravata la costum si...sa sar in transhee. E un razboi out there! Cel putin asa-mi place sa zic. Presupun ca ma amuza fraza...nu de alta, dar daca as crede-o, probabil as fi ud de frica inainte sa ies in jungla de asfalt. Asa ca aleg sa emit lucruri in care nu cred doar pentru ca-mi place sa ma aud spunandu-le. E forma mea de auto-sugestie, procedeu ce denota de fapt secretul razboiului personal pe care-l duc cu primatele contemporane. Spun "primate" pentru ca toata lumea adopta strategia inaintarii spre succes ...in 4 labe si de cele mai multe ori cu buzele atashate feselor vre-unui superior. Iar acest superior are de cele mai multe ori o parere de Alfa-dominant despre el insusi cand de fapt e dominat de fantezii deloc la-locul-lor cu subalternele cu care ar alterna diverse pozitii atat sub cat si supra...o remarca demna sa stimuleze imaginatia celor care n-au o viteze decenta de download pe DC in cazul lung-metrajelor „libertine”. Voi reflecta la asta...

Franturi matinale-n spatiu inchis

Ma trezesc cu perspectiva tavanului pe care zace intr-un confort vizibil o insecta imposibil de catalogat. Recunosc, in generala asteptam orele de bio ca masculul decalotarea. Trebuie sa-mi fac curaj sa ma duc pana la baie pentru ca organismul imi comunica nevoia matinala. Fac abstractie de el in speranta ca nu are o latura feminina foarte dezvoltata si nu ma va cicali la cap...cu alte cuvinte, imi fortez norocul.
Aud dialoguri caracteristice unei renovari din apartamentul de langa: "Costele, nu mai da-n tamplarie ca fomistu', ne pun astia s-o platim, ce dreaq!". "Astia" fiind un cuplu de varsta a 2a (cu indulegenta) care-a asteptat moartea babacului ei pentru a pune mana pe apartament, dupa care sa se laude pe scara blocului-habitat ca i-au "facut fetii casa".
Ma ridic din pat, ma intind, ma scarpin in voie...un inceput de zi promitator. Ma uit pe geam si vad coada formata la Loto. Am pus si eu cu astia de la servici. Nu cred in posibilitatea de a castiga, dar fiecare integrare intr-un colectiv isi are pretul ei...traim intr-o ipocrizie generala si nu are rost sa ne ferim de-a o spune. Cel mai bine investiti 150 de mii ai mei, cum ar spune unu' care fura replici-stereotip din filme si le introduce in cotidianul propriu pentru a resimti o satisfactie ce denota un adevarat fetis verbal.
Ajung in baie, ma spal pe fatza si toata perspectiva se schimba...dupa dus trebuie sa plec sa rezolv lucruri de care n-am avut timp in timpul saptamanii. Fuck that. Week-end-ul n-are 2 zile, prieteni, ci doar 1a. Un alt adevar contemporan. Sper sa nu mi se fi terminat sosetele curate pentru ca nu e nimic mai jalnic decat sa le iei pe cele de ieri in care ai zacut 10 ore. Inchid mess-ul vazand un status dureros de concludent: "Cand imi doresc un lucru il si obtin". Sa cred ca ti-ai dorit foarte putine pana acum?